Astfel cum se-nclină crinul Fără viaţă şi color, Când un vierme-i roade sânul Fraged şi desfătător; Astfel, dulce Românie, Tu … More

Seara răspândeşte umbrele-i uşoare. Şi melancolia trece gânditoare. Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă … More

Porumbiţă întristată! Eu ca tine sunt străin, Şi-ntr-o ţară depărtată Tu cânţi tristă, eu suspin! Însă tu ai aripioare, Poţi … More

Ştefan, domnul ţării, pe cei mai mari uneşte La Suceava veche şi-astfel le vorbeşte: – “Fiul meu cel june! Voi, … More

Noaptea-i furtunoasă, şi superbul domn În deşert mai cheamă fugătorul somn: O gândire mare sufletu-i îmbată; Printr-o faptă rară să … More

I Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra domniţă, Dulce … More

Sub un chip de înger, într-un vis ferice, Domnului Vasile gândul rău îi zice: – “Monastirea Putna, ăst locaş plăcut, … More

Pe câmpia Turzii, pe un verde plai, Tabără oştirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gândeşte: Fericirea ţării inima-i … More

Armia maghiară ţara a-nvelit; Soarele văzând-o, a îngălbenit. Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă: Cu o mică ceată de voinici … More