Acolo
Poezie de Stefan Octavian Iosif

Tu, singuratică şi-albastră, Rătăcitoare-n infinit, La ce mă chemi necontenit Acolo-n colţul de fereastră, Să te ador înmărmurit?… Şi spune-mi … More

Se-ntorc iar zilele noroase
Poezie de Stefan Octavian Iosif

Se-ntorc iar zilele noroase, Cu negurile somnoroase, Şi-amurgurile timpurii — Vin dimineţile urâte Şi nopţile posomorâte Şi lungi, şi negre, … More

Porneşte-n zvon de zurgălăi Vuind caleasca boierească, Dănciugii goi s-alungă droaie, Boierul strigă din calească: — Hei! cine vrea această … More

La orândă-i o beţie Straşnică în astă-seară! Nimeni nu mai vrea să ştie Ce viforniţă e-afară… Glasuri vesele răsună, Zic … More

Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai – Şi faţa străvezie ca faţa … More

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, … More

Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieţii noastre dezmierdări Şi raze din amurg, De unde nu mai … More

Ce cauţi unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Şi unde păsările-ntruna Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiană … More

Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a … More