Compasiunea este legea supremă a existenţei umane
Poezie de Mihaela Vicol

Compasiune de Sine – Oh, sărmană și fragilă făptură Câte visuri mărețe prin gând îți trecură, Câte speranțe aveau să … More

Regăsim libertatea în bucuria de a ne exprima sincer și nealterat !
Poezie de Mihaela Vicol

Oameni rămăși într-un timp stătător nimic din ce-a curs n-a cuprins umbra lor și-au rămas întristați și-au rămas însetați și-au … More

Ochii se-nchid într-o liniște vastă sufletul plin, zâmbete revarsă timpul îngheață, plutești printre sfinți, ești Unul și Totul și Liber … More

Mă străduiesc, prin cugetul ce mi-a fost dat, să înțeleg ce s-a uitat sau nu s-a vrut și n-a fost … More

“Autoportret” Mă simt ca “Ana are Mere” când cugetul mi-l etalez, despre pierzanie și drumuri și felul cum eu … More

Bumerang Mărțișorul de-altă dat’ an de an era plimbat pe la tot întregul sat. Și de se păstra el, bine, … More

Pe bune, zău, că mi-am dorit din lumea lor să pot să simt că aparțin… Și crede, zău, și fii … More

Mă întreb de ce îmi pasă de durerea ce-i ascunsă la alții în casă… De ce nu trec nepăsătoare precum … More

Ferestre înflorite N-am mai văzut demult ferestre înflorite, de când eram copii! ………… Cât îmi doream să văd cu … More