Dărnicie
Poezie de Mihaela Vicol

Iaca, azi, ce învățai: când nu ai, ai vrea să dai și când dai de ai… pe cai!

Ciorantism
Poezie de Mihaela Vicol

În absolut pierdut de veacuri și fără leacuri e timpul. Căință credință și sufletu-i dus prea sus Isus! Ce soartă … More

Într-un ținut înghețat, Departe de sate, De lume uitat, Departe, departe, Trăia un călugăr budist. În chilia sa, Făcută din … More

Cărţi, grămezi să cadă Stau. Lichid roşu, dulce Beau. Timpul, ca şi apa Curge; Plictisită, frica Fuge. Şi să cadă-n … More

Cioran e cenuşiu, Eliade – portocaliu. Jung e alb şi negru Iar Freud e roş’ integru. Goethe-i galben pal, Mann … More

Rătăciți prin gânduri cioraniste, Tomnaticii ani ai eului de ieri Așteaptă descompunerea.

Imbracandu-mi vara-n toamna ma strecor in pas vioi printre picaturi de ploaie, printre santuri cu noroi sa te-ajung din urma, … More

Dar-ar boala-n ei de bani ca ne-aduc numai dusmani, numai boli si suferinta ne-au lasat far’ de credinta. Blestemati sa … More

Te caut pe tine, pe “tu” cel ce esti, te-as vrea langa mine acum sa-mi vorbesti. nu caut iubire, nu … More