Ai plecat… ~ Razvan Claudiescu

Ai plecat şi inima-mi este acum singură,
Fără tine şi al tău trup atît de pur,
Acum locul tău din pat este gol,
Noaptea-mi este greu că nu eşti lîngă mine,
Cînd adorm, adorm profund,
Cu mâna pe-a ta pernă.

Afară-i toamnă,
Eu mă simt ca o frunză
Care urmează să cadă,
Ai plecat şi afară plouă,
Cu lacrimi de dor că tu ai plecat,
Fără nici un răspuns.
Iubirea care ţi-am oferit-o,
Şansa este acum distrusă,
Şi ai profitat de încrederea
Care ţi-am acordat-o… .

Îmi aduc aminte cum ne-am cunoscut
Parcă s-a întâmplat acum,
Şi te-am cunoscut pe tine,
Care ai fost sufletul şi inima mea,
Iar acum fără tine — iubito —
Simt că numai exist,
Că nu mai am viaţă,
Deoarece tu ai plecat,
Şi acum este o gaură,
Adîncă şi largă,
Plină cu durerea de iubire,
Care ţi-am purtat-o cu drag.
Acum puţin câte puţin,
Parcă-mi pare rău.
Iubirea m-a bucurat pe moment,
Dar acum m-a distrus într-un final.

Ai plecat că nu te-am interesat,
Nu mai iubit deloc, absolut deloc,
Eu am fost un mare prost,
Că am crezut în ale tale cuvinte,
În care prin faptele tale,
Mi-ai demonstrat altceva,
Şi într-un final tu ai plecat,
Şi eu mă gândesc la tine,
Dacă ţi-am greşit cu ceva.
De tu ai plecat,
Părăsindu-mă ca pe ultimul om.

Ţi-ai bătut joc de mine foarte barbar,
Eu te-am iubit cu adevarat,
Şi acum sunt foarte rănit,
Oare asta merit să iubesc ?
O femeie fără scrupule,
Care să mă facă să sufăr ,
Şi eu continui să mai ţin la ea.
Ţi-am dat o şansă să mă distrugi
Şi ai facut-o, dar fără a mai te uita în urmă.

( 2010, 19 octombrie )

(No Ratings Yet)

Loading...