Undeva departe noi am fost impreuna
Pierduti intre stele si luna,
Sub forma de luminite si nestemate
Se contopeau simtirile noastre toate.
Visurile din imagini prindeau o forma
Diferita de tipare si lucruri facute la norma
Privirile noastre se impleteau dincolo de vis
Undeva in Cosmos, poate pe steaua Sirius.
Era frumos caci eram doar noi doi
Fara regrete si de lume goi
Stiam ca tu esti al meu si eu sunt a ta
Am fi vrut sa pastram amandoi Universul asa.
Ce frumos ar fi fost sa ramanem vesnici,
Chiar asa cum eram neinsemnati si mici
Dar mereu aproape, mereu impreuna
Colindand infinitul tinandu-ne de mana.
(NetyM)