Faimoşii nori deasupra mării ~ Razvan Claudiescu

Faimoşii nori deasupra mării,
O priveşte că-i leacul vieţii,
Păsările zboară că-s călătoare,
Deasupra între cer şi mare,
Oare eu de ce nu pot să zbor
Să le fiu în zbor, prietenul lor ?
Şi m-aş sau nu m-aş duce,
Dorinţa să nu mă mai apuce,
Valuri multe apar pe mare,
Dar dispar brusc în îndepărtare,
Corăbii mari trec peste valuri,
De parcă se lovesc de maluri,
Peste marea ceea spumoasă,
Trece vântul că lui nu-i pasă,
Frigul aspru de peste mare,
E ca-n frigiderul cu mâncare,
Şi cum malurile se-negreşte,
Ca şi valurile atunci când creşte,
Peste unde, peste valuri,
De la soare pare de auri,
Şi aş merge din val în val,
De parcă-aş fi la carnaval,
Valuri pare de parcă-s dealuri,
Lovindu-se parcă iese aburi,
Să te văd şi să te ating profund,
Ca şi sufletul ce-i tare blând,
Oare va fi mai bine…
Dacă tu vei rămâne fără mine ?
De-ai fi un val, de-ai fi o barcă,
Prin vânt, iubirea-mi-se descarcă,
Viaţa trece şi valul dispare,
Ca şi iubirea atunci când e mare,
Şi cum anii trec, amintirea rămâne,
La fel noaptea că, doar luna-i cu mine,
Ce aş vrea să merg să te revăd,
Fierb cu mare grad la fel ca-n Iad,
Şi codrii în faţa ta se-nchină,
Pentru tine sunt ca-o neghină,
Ce-i crescută în buna grădină,
Purificată cu inima ta ceea bună,
Păsărilor, o, păsărilor,
Unde-i ţara femeilor ?
Norilor, o, norilor,
Unde-i ţara florilor ?
Unde iubita mea trăieşte,
Naturală şi Dumnezeieşte,
De-i blondă ca şi soarele,
Ochii-s dulci ca şi acadelele,
Chipul fin şi buze moi…
Atunci când ne sărutăm noi doi,
Al tău zâmbet-i frumos tare,
Sufletul după el moare,
Dragostea e ca din flori,
Dar ce are trei culori.

( 2007, 17 martie )

(No Ratings Yet)

Loading...