Lacrimile lui Blaga ~ Razvan Claudiescu

Din visul şi vorba lui Blaga ne-am ales
cu poezie pentru omenie,
cu poezie pentru filele cărţilor de şcoală,
pentru tinerii elevi, elevii noştrii.
Să fim uimiţi de literele ce-s izgonite
din cuibul bibliotecii vechi de lemn,
din arborele cunoaşterii,
sau din cuibul veşniciei spre trecerea omului
în codrii verzi ori pe cîmpiile bălaie de aur,
ce lacrimile lui Blaga prinde lumina,
zarea şi norii
din dorinţa florilor de vară albastră,
din luna cuptor,
ca omul dintîi —
călăreţul pribeag ce nu ştia să plîngă.

Din pana versurilor,
măsor seninul primăverii
ca sufletul de copil al lui Blaga,
ce plînge,
ce vrea o cană cu laptele amitai
din sînul pămîntului,
de pe muntele dorinţelor
din ceaunul plin de vise şi amintiri
din luna marte,
de pe data legată
cu florile cerului din părul Evei.
Lacrimile lui Blaga,
sporesc o umezeală pură
din visul literaturii vechi,
din gîndul uitării ce doare –
atunci cînd totul este pierdut,
pierdut şi aruncat fără rost pe mare,
dulcile picături din lacrimile lui Blaga.

( 2011, 10 iulie )

(No Ratings Yet)

Loading...