Maşina timpului de Razvan Claudiescu

Timpul trece şi noi ne schimbăm,
Ca minutul ce-l furăm,
Ca frunza din toamnă,
Ca timpul, secunda de pomană,
Colorată, ori vie ori moartă,
Cu timpul ce-ţi va lăsa o pată,
Din ramura de lemn învechit,
Ca roata vieţii ce s-a învârtit,
Singurătatea îţi calcă limbile vieţii
Pe trupul de aramă a realităţii,
Soarele se schimbă cu blânda lună,
Prin orele de limbă română,
Pământul îmbătrâneşte şi el,
Va trece timpul şi va fi la fel,
Cu timpul trecând pe masa pământului,
Este doar maşina timpului.

( 2011, 19 martie )