Eu nu te chem.
Si niciodata nu te-am chemat.
Tu vii si pleci si iarasi vii,
Esti frumos si alb si demn.
Esti speriat si mic si ciudat.
Nu simti ce vrei si vrei sa stii
De ce te trage ata spre mine
Ai vrea s-o rupi, sa fugi
Dar…….
Ti-e teama sa faci ce nu e bine.
Nu crezi, nu vrei de-ajuns
Inca negi.
Ti-e greu (ca) sa-ntelegi ce-i ascuns.
Ai zice ca-i o vraja dar nu crezi
Ca e posibil sa existe
Atatea flori si stele triste,
Din care una e aparte.
Vezi!
Nehotararea ta te costa.
Si-ai vrea sa fii din nou acolo,
In ceasul ce-ti pare-asa departe
Sa ai puterea sa o convingi
Sa te convinga s-o opresti.
Ea stie ce vrei
Ea stie sa vada prin tine
Ea are puterea
De a crea lumea pentru cei
Ce varsa de amar suspine.
E om, e zana, e preafrumoasa creatura.
Acolo, departe in lumea ei
Ai avea fericirea vesnica.
Te umpli uneori de ura
Cand vezi ca nu ti se da ce cei.
Esti om.
(NetyM)