VOI ~ anna

Ieşiţi oameni din case, la uşã, în prag

Priviţi cum se risipeşte tot ce am drag.

Veniţi sã m-ajutaţi. Hai cã m-ajut şi eu

Strângeţi vã rog, puţin câte puţin sufletul meu.

Dintr-o greşealã mi-a scãpat din colivie

Sper în zadar, înapoi la mine sã vie

Chiar de-ar pica din nori n-ar mai fi complet

“Uitaţi! a-nceput sã plouã din cer …..cu suflet!”

“Adunaţi, vã rog, picãturile de ploaie,

Nu le lãsaţi sã curgã pe stradã şiroaie.

Staţi! Nu cãlcaţi indiferenţi pe ele;

Sunt fãcute din toate sentimentele mele!”

Şi-aleargã trupul meu sãracul

În van, ca turbatul.

Se loveşte de ziduri şi munţi

Ba nu! Sunt oameni, din ce in ce mai mulţi!

Au ieşit din case, au trecut de prag

Se uitã la câmpul cel verde şi lor drag

Gândesc cã de la atâta ploaie cereascã,

Pãmântul va face holda sã rodeascã.

Ochii trupului meu se uitã trişti

La oamenii cei reci şi egoişti,

Aproape c-ar vrea sã renunţe

Sufletul sã-şi cruţe.

(NetyM.)

(No Ratings Yet)

Loading...