Tu-mi ziceai o dată cum că pîn’ la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra ;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,
Astfel merge lumea, nu e vina ta.
Tu-mi ziceai odată, ah ! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da :
Toate sînt uitate, toate sînt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.
Cînd vărsai, ştii, lacrămi şi-n genunchi la mine
Îmi ziceai : o dragă, nu te voi uita !
Mă uitaşi îndată, mort fui pentru tine ;
Vremea şterge toate, nu e vina ta.
Cînd te-aveam în braţe, buza ta cea dulce
Roa fericirii pe a mea lăsa ;
Dar acum otravă şi venin mi-aduce
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.
Aurul şi slava îţi goni amoru,
Şi-ţi văzui credinţa că în vînt zbura,
Ţi-ai închis şi rana, îţi peri şi dorul
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.
Cinste şi iubire, dragoste, credinţă,
Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntîmpla ;
Nu cunoşti iubire, nu simţi pocăinţă,
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.
Dar cu toată însă, multa-ţi necredinţă,
Inima-mi tot bate orcînd te-oi vedea ;
Înger eşti în ochi-mi, sfîntă mult fiinţă,
Astfel e amoru, nu e vina mea !