Ce liniştit surîde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Cînd ceru-albastru se răsfrînge
În unda lui scînteietoare.
Şi-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndîrjite.
Sunt mii de vieţi ce se frămîntă
Sub clarul apei adormite.
Şi noi zîmbim cu-nşelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar cîte patimi
Adîncul inimii n-ascunde!