Fecioare dulci, e în zadar!
Privirea voastră fermecată
Şi ale voastre jurăminte,
Oricât de calde şi de sfinte,
Nu pot din drum să mă abată,
Căci e croit, mai din-nainte,
Aşa spinos şi solitar…
Un glas îmi strigă: Mergi! Nebun,
Puterei sfinte mă supun,
Şi fug, şi fug în largul zărei,
Şi fug în voia întâmplărei
P-aripa largă a fanteziei,
Călăuzit de-un singur dor:
Sunt jidovul rătăcitor
Al poeziei!