Tinereţea mea acum
Parcă este o ruină,
Abătută de la drum
Pe o creastă de colină.
Sub ferestre nu mai cântă
Rândunicile zglobii…
Prin grădină se frământă
Vântul serii-n bălării.
Şi când ţipă cucuvaia
Mi se pare, tremurând,
Că e glasul tinereţii
Veştejite prea curând!