I
Lăutarii cântă hore graţioase;
Tinerii feciori
Cată după părul fetelor frumoase
Să răpească flori.
Ca dulci fragi de câmpuri albele fetiţe
Dulce rumenesc,
Apărând cu mâna mândrele cosiţe,
Sărutări pe gură las de le răpesc.
II
– “Dar tu, femeie tânără,
De ce stai gânditoare?
În gene-ţi văz o lacrimă
Ca roua pe o floare.
Vezi! pruncul tău ne farmecă
Cu chipul său cel dulce;
Ca fluturul sub auru-i,
El sub cosiţă luce.
Da tu-l priveşti şi lacrima
În gene-ţi străluceşte…
O, spune, mumă tânără!
Ce cuget te răpeşte?”
– “Când ochii mei îl caută,
Eu cerc durere-amară,
Gândind că-n cursul anilor
Va fi rob el în ţară!”