Schimb de veşti ~ Dimitrie Anghel

Soseşte vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă
Ce fac stăpînele grădinei, şi-n urma lui, sclipind în soare,
Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă:
Ca nişte veşti trimise-n taină de pe la fraţi şi surioare.

Se mişcă aerul, şi iată întîi şi-ntîi că de departe
Vin două foi de viorele, vin ca să spuie amîndouă,
Cît timp au pus şi cîtă grijă, călătorind pe drum de moarte,
Ca să le-aducă-n amintire din vatra lor un strop de rouă.

Dar cade-abia albastra veste şi-n limpezimi acum s-alungă
Un fulg de-omăt, zorit din urmă de-aripa unei rîndunele.
Se-ntrece pasărea cu fulgul din două care-ntîi s-ajungă
Să spuie că de-acum pe lume trec lăcrămioarele şi ele.

Şi-abia se lasă fulgul dulce, şi-n loc de-un fulg mii de petale
Zburînd spre trandafiri îi cheamă, să vie toţi făr’ de zăbavă,
De vor să treacă sub ghirlande şi pe sub arcuri triumfale,
Acum cît sînt în floare rugul şi măcieşii de dumbravă.

Şi vin pe urma lor grămadă, vin fel-de-fel nenumărate…
Tot cîmpul cu chilimuri scumpe, risipa-ntreag-a tinereţii,
O primăvară toată vine în curcubeie fărâmate
Să spuie-nfrîngerile morţii şi biruinţele vieţii.

Iar florile uimite-atuncea, de-atîta dor încet se-nclină,
Şi la un semn ce-l face crinul, ca printr-un farmec, fiecare
Îşi scutură pe vînt o foaie — şi vîntul pleacă din grădină,
Cum a venit, plin de murmururi şi de solii mirositoare.

(No Ratings Yet)

Loading...