Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi ingheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
Trist şi singur ca un greier
Valul timpului rupându-l,
Eu aştept să-mi toarcă gândul
Într-un colţ mai cald de creier.
Iar afară numai fumul
Subţiratec işi ia zborul;
Eu imi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri ii dau drumul.
(1888)