La cina cea de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură
cu puterea lui,
vestindu-te
că poţi să meditezi
la profunzimea Adevărului
la duhul Mângâietorului,
la via cerească,
la mlădiţa domnească-
Chiar de nu vrei să vezi,
vezi,
Chiar de nu vrei să auzi,
auzi.
Nu plânge, să nu te ascunzi,
ruşinându-te
de logodna trupului cu
subtilul gândului
Fără dorinţi
simţi cum te duci
pe calea triumfală
spre mările din cer,
spre trupul de azur al nimbului,
spre mister,
într-o trăire spectrală
Răpit,
născându-te imaginar
a doua oară
Cu noul chip suveran
Piatră
La temelia unui munte
De iubire sacră…
La cina de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură…