Nu-i dor, si nici durere in tihna ce te doare,
Ci-n ceasul asta parca tot gandul ti se pare
Ca se topeste-n greul unei adanci taceri,
De n-ai mai sti de vietii mai ai ceva sa-i ceri…
…Si nu ti-ai fi in stare sa te intrebi pe tine
De nu cumva in minte-ti s-o fi gandind altcine
Tarziu iti pare-o soapta ce inima ti-o strange –
De mult, de mult, pe-o groapa doar vantul de mai plange…
Din lunga-i departare atat de bland te cheama,
Ca nu-ndraznesti nici capul sa ti-l intorci, de teama
Sa nu cumva s-o sperii…
Si cand pe alte tarmuri te-o inveli pamnatul,
Nu-i nimeni sa-ti auda macar in vis cuvantul…
Si nimeni sa-ti recheme blandetea unei soapte
Sa-i lumineze-o clipa a gandurilor noapte…