În libertatea mării constrângerea e malul.
Deplinul întuneric lumina o conţine.
Pe ţărmul neclintirii neliniştea e valul
Şi din ce-a fost el lasă doar lumea care vine
Nimic îţi pare totul când cauţi nemurirea.
În muta disperare tăcerea e cuvântul.
Nefericirea însăşi cuprinde fericirea
Când, plin de umilinţă, tu părăseşti pământul
Iluzia, supusă, ascunde adevărul
Doar pentru a-l cunoaşte în clipa despărţirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
Şi care este veşnic în clipa regăsirii…