Anotimp ~ Emil Botta

Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca …

Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.

Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri …
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora !

Dar vor veni ! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumina subtire,
si naiuri si harfe si lire !

(“Pe-o gura de rai “, 1943)

(No Ratings Yet)

Loading...