Şcolarul durerii,
ce rău a albit…
Anii, la urma urmelor,
anii.
Dar plînsul în hohote,
plînsul, de ce?
Vai, revizorul nostru,
revizorul şcolar
domnul Eminescu,
a fost tras pe roată.
Cînd vei auzi creanga trosnind,
ia seama spun: e osul lui,
al revizorului nostru şcolar…
Minţi, şcolare, minţi,
am răcnit,
Eminescu a fost răstignit.
(Albatros, 1974, “Cele mai frumoase poezii”)