Poetului îi sade bine
Să fie trîndav, bleu și pur.
Mînînce miere de albine,
Beie din sticle borș de-azur.
îmbuibă-se printre chiftele,
Cu tîrtite de fluturi moi.
Poetul trebuie să-și spele
Zilnic picioarele-n oloi.
Și mîinile în lapte dulce,
Și față-n bulion de crin.
Dînsul de-a pururi va să-și culce
Pe plusuri trupul longilin.
Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanași la pălărie
Și c-o iubită fistichie
Ce are sîni cît garderoba
Și coapsele cît Europa!