Priteni ~ Emilian Robert Vicol

De simti vreodata plictiseala
Si nu stii ce-i de facut,
Atunci de vina-i oboseala
Sau poate tu esti prea tacut.

Uneori doresti singuratate
Si-n juru-ti linistea dintr-un mormant,
Sapat adanc in plina noapte
Sub semnul lunii pe pamant.

Dar vin momente disperate
Cand linistea te-nebuneste,
Si-ncepi sa speri ca doar si poate
Cineva … candva … poate-ti vorbeste!