Crai nou ~ Eusebiu Camilar

Crai nou se tot iveste pe codri si genuni:
E coasa aninatã de tata în goruni,

Când s-a culcat, si timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pîn’o sã creascã iarbã mai bunã de cosit.

El s-a culcat, si, iatã de când nu s-a rãspuns,
La subtioarã iarba si mie mi-a ajuns!

Sã iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi creste iarba ea suie si mai sus!

Am sã mã zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mã voi face mâine cu iarba pân’la gât?

(“Cãlãretul orb”, 1975)

(No Ratings Yet)

Loading...