E-n zori, e frig de toamnă,
Şi cât cu ochii vezi
Se-ncolăceşte fumul
Şi-i pâclă prin livezi.
Răsună, trist, de glasuri,
Câmpiile pustii, –
Şi pocnet lung, şi chiot
S-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copii aleargă,
Copil, ca ei, te vezi,
Şi plângi… şi-i frig de toamnă…
Şi-i pâclă prin livezi.
(Arta, Iaşi, an I, nr 15, 16 februarie 1904)