Dialog de iarnă ~ George Bacovia

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute…
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit…
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
— Să viu ?
— Oh ! mi-i frică…
— Vezi !
— Hai !
— Am venit ;
— Unde ?
— Lângă tine ;
— Plâng…
— Plâng…
— Taci…
— Hai…
— Hai ;
— În infinit…
— În infinit ;
— Cântă…
— Vis ;
— Da…
— Nu.
— Nu…
— Minus ;
— Minus…
— Plus ;
— Plus…
— Armonie.
— Armonie…
— Când ?
— Când…
— Poate ;
— Poate…
— Of !

Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde…
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior…
— Unde… Unde ? !

(No Ratings Yet)

Loading...