Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.
Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.