Acum, stă parcul devastat, fatal,
Mâncat de cancer şi ftizie,
Pătat de roşu carne-vie
Acum, se-nşiră scene de spital.
Atunci, râdea,
Băteau aripi de veselie;
Parfum, polen şi histerie,
Atunci, în parc, şi ea venea.
Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nşiră scene de viol…