Norii se scutură,
Toamna e-n toi.
Bezna îşi flutură
Moartea pe noi.
Ropotul, ropotul
Ploii mereu…
Strigă cu clopotul
Sufletul meu.
Pier depărtările
Vechiului drum.
Unde-s cărările?
Unde-s acum?
Sângeră inima
Lângă pământ.
Toamnelor, cine m-a
Pus să vă cânt?
Ard felinarele,
Ard a pustiu.
Printre vlăstarele
Umbrei mă ştiu.
Suflă din buciumul
Vremii tumult.
Singur cu zbuciumul,
Stau şi ascult…
Murmurul, freamătul
Plopului ud;
Hohotul, geamătul
Vântului crud;
Ţipătul, tremurul
Corbilor grei:
Peste cutremurul
Anilor mei…
(din volumul “Veac Tânăr”, 1931)