Liniştea pe câmpuri cu lumina paşte,
Codrii-au scos capacul raclelor cu moaşte
Toţi purtăm cernite straie de ‘ntristare,
Parcă ne-am întoarce de la ‘nmormântare.
Sfâşâind nădejdea către el întoarsă,
Cerul dupa dealuri obrintela-şi varsă.
Tâlhăreste intra în cuvinte ceaţa,
Clipele schiloade duc în cârje viaţa.
Prin desişuri vântul toarnă ziua ‘n ciururi,
Peste toate par’că e-amin de- apururi.
Fâlfâind din stoluri gândul morţii vine,
Fiecare umblă rătăcit de sine.
Pe ogoare toamna lung zăbranic ară,
Rănile troiţei sângeră pe ţară.