Zurliu si carnic si tocit in coate
Si alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag si eu de soarta,cat se poate.
Dar nu ma fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri desuchiate
Platind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile si subtiri.
La umbra lor gasindu-si adapostul,
De fiecare data cand da-n branci
Plapandu-mi suflet nedesprins cu postul
Si condamnat la preaplacute munci,
Ma simt in stare sa tot fac pe prostul,
Pana s-or umple stelele de prunci.