Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, –
Dar n-ai talent.
Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale şi tipografie, –
Dar n-ai talent.
Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi şi tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, –
Dar n-ai talent.
La cafenea când vii alene
Îţi iei un aer grav, absent…
Satisfăcut te umfli-n pene, –
Dar n-ai talent.
Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-aşezi la masă…
Dar n-ai talent.
Avântul tău şi idealul
Plasat în ţară cu procent
Îţi saltă-ntruna capitalul, –
Dar n-ai talent.
Constaţi de două ori pe lună
Că-ţi dă bilanţul excedent.
Negustoria merge strună, –
Dar n-ai talent!
Eşti fără scrupul şi măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îţi fierbe sufletul de ură, –
Dar n-ai talent.
Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, –
Dar n-ai talent…
(în onoarea ilustrului Tăslăoanu)