iar frunzele cand cadeu
fericit ei erau
era tarzui ,si era toamna
padurea ca o mare doamna
isi scutura inbracamintea
de frunzele vestede
de amintirile nuplacute
de vanatori si pustile zgomotoase
impuscau animalele nevinovate
si se gandea la vremuri calde
la soarele primavaratic
cand vine cu o raza bland
ca ea vasmantul sa si-l schimbe
si sa-n frunzeasca
sa-n floreasca
psarile sa le primeasca