(Lui Ion Cataveica)
Ce vina secera are?!
Tin minte cum, dedemult,
Mama, ca pe-un copil,
In bucati vechi de panza
Cu dragoste o invelea.
Nu dansii, nu ei noi
Cu ea spre tarani
Ne plecam!
Ce vina are ciocanul?!
Tin minte cum, dedemult,
Tata, ca unui caine batran,
O casuta de lemn i-a facut.
Nu dansii, nu ei noi
Fierul cu el am batut!
Ce vina au stelele
Deasupra noastra arzand,
Stelele care
In ochii indragostitilor
Se oglindesc?!
Nu dansii, nu ei Domnul
Le-a semanat pe cer!
Ce vina au hainele noastre
Incarcate de malul fantanii
Pe care afara il aruncam?!
aste sunt poiezii frumoase
Un vers pentru Vieru
Vin…
Din toate partile
Cu fetele ingindurate si taciturne
Chear daca-ar parea
Ca sint impreuna!
Lasind o umbra transparenta
Ce nu se vede
Dar mai mult se simte.
Umbra de durere disperata
De-o inima impietrita
De un imigrant in strainatate!
I-am vazut
Intrind pe rind
Cind unul, cind una…
Cu ochii rosii de plins si insomnie!
(Pareau pasarele scapate din colivie!)
Vin sa stea
Putin impreuna
Vin sa-si plinga
Acel Dulce Parinte al Poeziei,-
Ce-a plecat pe Calea Vesniciei!
Vor fi nevoiti sa infrunte
Valul unei mari necunoscute
-Ce-au schimbat-o
Pe pragul Casei Parintesti
Si o lacrima a unui parinte!
Vin sa-si plinga raposatul
Citindu-i Lode
Cind unul, cind altul…
Cum a fost Maria Sa
-Nu stim de-o mai fi cindva!
Au privirea
Pierduta si inspaimintata.
Natalia cinta
“Casa parinteasca”
Un tinar recita
O, bunele, dulcele, duioasele
Maicutele noastre.
Iata si o fetita
Cu papucei si rochita.
Declamind cu mare pasiune
Versul-minune!
Acel vers ce-a reusit sa-nvete
In doi anisori ai vietii!
Are pasciorii nesigiri
Vocea tremuratoare
Si minutele reci:-
Dar e tocmai ea marturia
VIERU VA TRAI IN VECI!
Emotiile sfisie peretii
Cineva suspira
Nu, nu mor nici odata POETII!
Afara fulgii
Se-asaza usor in nameti.
Iar inauntru
Se susura-un dulce
Cint romanesc!
Se-aude o voce
Inca una…
Inca una…
Si-apoi cu totii,
Cu toti impreuna!
Dispare sensul singuratatii!
Sint uniti si’ncrezuti,
Ca nu mor nici odata POETII!
Au privirile calde
Dar credinza ca ferul.
Ca de azi inainte
Si peste vremuri,-
Fiecare din ei
Are al sau GRIGORIE VIERU!
Fernando Martella
Traducere – Natalia Petica, 11/02/2009, Torino, Italia