Afară plouă ca şi toamna şi-i urît,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atît.
În mine toate amintirile te-aşteaptă,
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd,
În mine nu mai este nici un gînd.
Vreau să trăiesc şi-mi cad din mînă cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.
Mîna ce mi-a-mprăştiat părul şi gîndurile
Îmi amestecă pe carte toate rîndurile.
Rămîn uităndu-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva şi nu mai vine.
(No Ratings Yet)
Loading...
Mda…. Da tipa ajuta da???
nu e grea deloc((:
uluitor , cum intr-o maina de cuvinte simple , a putut sa forma unor poezii cutremurator de sufletiste
o poiezie ffff frumoasa,mai ales pt cei care se simpt singuri…si mie personal mia placut
e cam greoara ca profa neo pus so invatam …da am invatato insfirsit!!
poiezia aceaste este despre mama??
o poezie care atarna de un singur vers care are o forta suficienta sa le duca pe celelalte in aceiasi sfera de aprecieri