Singurătate ~ Grigore Vieru

Afară plouă ca şi toamna şi-i urît,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atît.

În mine toate amintirile te-aşteaptă,
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd,
În mine nu mai este nici un gînd.

Vreau să trăiesc şi-mi cad din mînă cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mîna ce mi-a-mprăştiat părul şi gîndurile
Îmi amestecă pe carte toate rîndurile.

Rămîn uităndu-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva şi nu mai vine.

(No Ratings Yet)

7 Comentarii

Vasea says:
September 5, 2012 at 5:55 pm
Mda…. Da tipa ajuta da???
Reply
nicu says:
August 19, 2011 at 11:18 am
nu e grea deloc((:
Reply
maria says:
May 14, 2011 at 8:04 pm
uluitor , cum intr-o maina de cuvinte simple , a putut sa forma unor poezii cutremurator de sufletiste
Reply
valiusha says:
May 10, 2011 at 4:16 pm
o poiezie ffff frumoasa,mai ales pt cei care se simpt singuri…si mie personal mia placut
Reply
costea says:
May 5, 2011 at 7:41 pm
e cam greoara ca profa neo pus so invatam …da am invatato insfirsit!! 😀
Reply
cristina says:
March 13, 2010 at 11:29 am
poiezia aceaste este despre mama??
Reply
gabriel says:
January 19, 2009 at 7:32 pm
o poezie care atarna de un singur vers care are o forta suficienta sa le duca pe celelalte in aceiasi sfera de aprecieri
Reply