Pe cer s-adună nor peste nor
Furtuna muge spăimântător,
Vâjâie vântul, trăsnetul pică,
Pământul geme şi se despică! —
Dar totul trece, furtuna zboară
Liniştea morţii jos se coboară
Şi după trăsnet, fulger şi vânt
Urmează groaza unui mormânt. —
Şi-n al meu suflet nor peste nor
Se grămădise spăimântător,
Amor şi ură crud vâjâiau
Inima ‘n două mi-o despicau.
Dar astăzi toate, toate-au trecut
Şi-n groaza morţii s-au prefăcut.
Nici o simţire nu mai e vie
Inima-mi este goală, pustie,
Cutreier lumea rătăcitor
Fără de ură, fără de amor.