Logosul de n-ar fi suferit
Dacă nu ar fi trecut prin moarte
Aş fi singur.Dar sunt fericit
Că nici moartea nu ne mai desparte
Si extazele din când în când
De aceia sunt devastatoare
Cosmosul va devenii Cuvânt
Cum şi eu voi fi înfăţişare
Până-atunci în horă sunt cuprins
In această zbatere prea strâmtă
Dar pământul printre stele nins
I-absorbit de zorile de nuntă