Nu vreau să ştii că te iubesc;
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele despreţuiesc
Pe-un franc poet!
Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Şi niminui n-oi arăta
A mea comoară…
Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată…
Şi arz de dorul tău nebun,
Mult adorată;
Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc:
Ştiu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l despreţuiesc…
Tac – sunt discret!
( Publicată sub titlul “Tăcere – discreţie simbolistă” în “Moftul Român” an I nr. 33; reprodusă în seria II a Moftului, în numărul de la 18 Noiembrie 1901, apoi în “Calendarul Moftului Român” pe anul 1902, pag. 23.)