O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
Pe-o pirostie şchioapă… Hiertura-n foc a dat…
Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină:
„Spurcatu!… Necuratu…” (Iel singur ie de vină!)
Morala
Spre mângâiere — adeseori
Ne trebuiesc… instigatori.
(Convorbiri Critice nr. 22, 15 Noiembrie 1907)
(Reprodusă în Viitorul Social seria 1, nr. 4, Noiembrie 1907)