Pe masa mea un pui de caprioara
Prietenos deschide ochii puri.
Si daca in poiana o sa moara
De glont ranit un frate din paduri,
Si daca la izvoare o sa planga
Cu botul ud de sangele prelins,
Stiu bine: nici o moarte n-o sa franga
Caprita linistita cu trup nins.
Ce clar priveste! Parca intelege
Ca umblu sa-i fur taina intr-un vers.
Dar care vers veni-va sa mi-o lege
Cum sta oprita-n suflet si in mers?
Cu capul mic sl fin lasat de-o parte,
Ciulind usor urechile-i de ciuta,
Pandeste cum pandesc dupa o carte
Faptura ei necunoscuta…
Si zile fug, si trece an de an…
Imbatranesc… si-un pui de caprioara
Deschide mari doi ochi de portelan
Din lumea unde moartea nu omoara.