Ne va lăsa iubirea mea, iubirea ta…
O, clopot trist, profetizând cu glas de Christ.
Mă doare-un gînd: nu pe-al meu rug va fi plăpând
Al tău trup sfânt, pecetluit şi neânfrânt.
Iubita mea, cu anii ne vom uita…
Acuma vii, iluzii s-or mai veşteji.
Domol, ce val sentimental te va juca,
Când prin uitări şi înnoptări voi ancora?…
(„Amăgiri”, 1914-1916)