Antifonez pereţii inimii ~ Ionuţ Caragea

sunt omul cu mâinile în cătuşe lovind pereţii inimii

mi se deschide o uşă mergi înainte nu spune nimanui

de unde vii sau unde te duci

doar mergi

cu picioarele în lanţuri

cu sufletul târându-se pe coate

spre miraculosul loc al uitării cu miros de carne râncedă

şi mucegai înflorit

toate amintirile mele ard ca nişte vreascuri

stau în faţa propriei vieţi binecuvântând căldura iluziei

şi stratul gros de cenuşă ocupă forma predestinată

adevărului ultim

pleoapele cad ghilotină peste irişi albaştri

fără lacrimi mă întorc pe o parte un înger se tăvăleşte în praf

prin sângele meu vizitiul îşi biciuie caii

sunt omul cu mâinile în cătuşe lovind pereţii inimii

nimeni nu mai aude nimic

nu mai spune nimic

(No Ratings Yet)

Loading...