pluteşti graţioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
şi-n zări o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.
sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
şi inima sclavă renunţă la muncă,
fregată de oase, pluteşti în derivă.
de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ţi se promise
de Cel ce îţi spuse, prin semne, cuvântul…
fregată de oase, pluteşti către vise.