Nu sunt singur ~ Ionuţ Caragea

nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,

am şi-un tunet rupt din ceruri când îmi oboseşte glasul,

am şi Soarele şi Luna, am şi bolta înstelată,

am şi-o poză cu o fată cu rochiţa dantelată.

nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,

am speranţe-n depărtare, am şi ziduri după ziduri,

am şi-o muză ce mă doare printre vise fără număr,

am şi stropii grei de ploaie picurându-mi rar pe umăr.

nu sunt singur, am credinţa şi mă rog la sfânta cruce,

am şi vise colorate, am şi lacrime caduce,

am şi-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,

am şi-un înger şi un demon îndemnându-mă la joacă.

nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,

nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morţii din morminte,

nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,

nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.

(No Ratings Yet)

Loading...