Poemul meu ca un tren ~ Ionuţ Caragea

poemul meu ca un tren pe firul epic

metafore-pilde şi cuvinte curioase

cu locuri la geam

poemul meu ca un tren personal

oamenii se urcă împart o bucată de vreme

zâmbesc şi coboară uneori cu speranţa

că poate se vor mai întâlni

poemul meu ce nu mai apare

îndrăgostiţii privesc întruna la ceas

probabil se gândesc

că n-am să mai scriu despre trenuri

şi aceasta este ultima şansă

să cutreiere lumea

din mersul imaginaţiei mele

poemul meu ca un tren al întoarcerii

un bătrân întrebând controlorul

de oraşul acela mic dintre munţi

de prima sa dragoste

poemul meu

… î n d e p ă r t â n d u – s e

destin şerpuind prin orizontul lacom

şi totuşi nimic nu este pierdut

mai există trenuri rapide

ce trec prin vămile cerului

şi eu cel care unge roţile cuvintelor grele

cel care aşază şinele

pe drumuri neştiute de hoţii de trenuri

poemul meu ca un tren flămând de timp şi distanţe

accelerează neobosit

şi eu cel care se opreşte mirat

la ţărmul unei eternităţi fără trenuri…

(No Ratings Yet)

Loading...