Şarpele de aer ~ Ionuţ Caragea

Doamne, sufletul meu şarpe de aer

trăind în grotele plămânilor

mă ispiteşte să muşc din fructele cunoaşterii

corpul meu livadă de mere

fiecare centimetru pătrat

dorinţe şi iar dorinţe

mâinile mele sunt sentinţe ale plăcerii

dar ştiu că undeva, cineva

acolo jos mă iubeşte

fratele meu

pământul

este la fel ca azimutul

locul în care se întâlnesc meridianele noastre –

păcatele şi lucrurile sfinte  – suntem oameni

trăim după reguli şi murim fără

eliberaţi de tot ceea ce ne defineşte ca fiinţe

şarpele de aer călătoreşte dintr-un corp

într-altul, plămânii sunt case de toleranţă

camere zugrăvite cu sânge

Doamne, sufletul meu îşi schimbă cămaşa

de la o moarte la alta,  scheletul rămâne

acelaşi vestigiu al unei vieţi mult prea scurte

toţi ceilalţi care vor urma vor şti

că am acelaşi număr de oase

aceeaşi istorie a mortului

rămas singur pe lumea

cealaltă

(No Ratings Yet)

Loading...