lumea în jurul meu cu formele ei grăbite inocente mereu aceleaşi
mereu altele în fiecare dimineaţă
lumea cu liniile şi contururile ei mincinoase
cu lucrurile vii aruncate deoparte în memoria noastră
întunecoasă ca o debara
lumea cu formele şi culorile ei ca nişte strigăte mute
adunate pe pupilele mele sub pleoapele mele atâtea culori
reculese şi sumbre pe care nu le distingem cu adevărat decât
în vis
sau
în poem.