Panteism ~ Iulian Boldea

tânărul zeu calcă în picioare roua fragedă a ierbii
mirarea de pe faţa lui eternă ca o rază a unui soare viitor
umbletul lui mlădios ce se rostogoleşte alene în undele timpului
şi vocea lui care pipăie depărtările lumii iluminând visele poeţilor.
zâmbetul lui leneş se răsfrânge
în firul de iarbă în grăuntele de nisip în valul seducător şi domol
îmblânzind puterile firii.
nemurirea lui adastă acolo
în friza neterminată
în capitelul cu curbe de marmoră graţios încolăcite
ca o rană vie ca un drum neumblat
ca o veşnicie
netrăită.

(No Ratings Yet)

Loading...